1. Ce este consilierea în adicții?

• Consilierea în adicții reprezintă o formă specializată de consiliere menită să ajute o persoană care prezintă abuz/dependență de substanțe sau comportamente să își exploreze relația și impactul acestora asupra vieții lor, necesitatea stopării acestor comportamente pentru îmbunătățirea calității vieții în plan fizic, mintal, social și spiritual/axiologic.. Consilierea în adicții incude și serviciile oferite aparținătorilor consumatorilor, respectiv „codependenților”.  

Consilierea în adicții vede consumul abuziv sau adictiv ca fiind fenomene primare, mult mai complexe decât simple simptome ce decurg din alte probleme de sănătate fizică, mintală, sociale, legale, familiale, financiare etc.– deși, evident, există multiple conexiuni cu astfel de probleme. Fără  încetarea consumului, restul problemelor nu vor putea fi rezolvate în mod eficient și pe termen lung. Astfel, consilierea în adicții începe înainte de toate prin evaluarea comportamentelor de abuz sau dependență și a consecințelor acestora în viața persoanei. Ulterior, se poate formula un plan de intervenție care să ghideze pacientul în rezvolvarea dificultăților cu care se confruntă.

2. Cine poate beneficia de consiliere în adicții?

• Persoanele care au avut câteva episoade de consum sau abuz de alcool, droguri, medicamente, jocuri de noroc, pornografie etc. și doresc „să prevină” instalarea dependenței
• Persoanele care au avut repetate episoade de consum compulsiv, care sunt îngrijorate de propriul consum / comportament sau de consecințele acestora și doresc „să își rezolve problema”
• Persoanele care au avut în trecut perioade de consum abuziv/dependent, care sunt în prezent abstinente, dar care se simt „nefericite” în absența substanței sau comportamentului.
• Aparținătorii (soți/soții, părinți, copii, frați etc.) care sunt preocupați de comportamentul unui membru al familiei și care pot dezvolta probleme de „codependență” (termenul descrie consecințele nefaste ale dependenței asupra celor din jur).

3. Obiectivele consilierii în adicții

• Obținerea și menținerea abstinenței de la substanțe / comportamentul adictiv
• Dezvoltarea unui program personal de recuperare din adicții
• Integrarea în grupurile de suport
• Dezvoltarea de abilități de viață

4. Care sunt funcțiile consilierii în adicții?

• Selectarea beneficiarilor
• admiterea
• orientarea
• evaluarea psihosocială
• planificarea tratamentului
• consilierea
• managementul de caz
• intervenţia în criză
• educaţia clienţilor
• referirea
• monitorizarea progresului
• consultarea cu alţi specialişti.

5. Aplicabilitate. Consilierea în adicții poate să aibă loc în:

• Centre de tip rezidențial – în care pacienții beneficiază de programe de consiliere intensivă și de rezindență în cadrul centrului;
• Centre ambulatorii – pacienții participă pe timpul zilei la diferite programe de consiliere și activități de recuperare, fără rezidență;
• Cabinete individuale – practică individuală, similar cabinetelor de consiliere psihologică
• Outreach sau „programe satelit” – oferirea de servicii de evaluare, intervenție de scurtă durată, consiliere individuală și de grup în cadrul unor instituții medicale, sociale, de detenție, educaționale etc. (de ex., spitale de urgențe, cu profil de psihiatrie sau medicină de interne, adăposturi de noapte, cantine sociale, penitenciare, servicii de probațiune, campusuri, așezăminte de protecție a copiilor etc.)

!!!Atenționare!!! Indiferent de cadrul de desfășurare a consilierii, încurajăm cu fermitate integrarea consilierului în adicții într-o echipă multi-dsciplinară care poate include medici, psihologi, asistenți sociali, preoți etc. 

6. Formarea profesioniștilor din „linia întâi” („front desk professionals”) – cei care se întâlnesc în cadrul practicii curente cu persoane cu posibile probleme de abuz / dependență sau codependență. Toți acești profesioniști au nevoie de o creștere a nivelului de competențe în identificarea timpurie, screeningul elementelor de abuz sau dependență și intervenția de scurtă durată în cazul angajaților, pacienților, beneficiarilor de servicii sociale.

7. Tipuri de consilier:

• Consilier în adicții – licențiați din domenii socio-umane care au urmat cursuri de formare în consilierea în adicții și sunt certificați ca și consilieri;
• Consilier de egali – persoane aflate în recuperare din adicții, cu perioadă de cel puțin 2 ani de abstinență și care au urmat cursuri de formare în consilierea în adicții și au obținut certificarea ca și consilieri de egali;

8. Colaborarea interprofesională. Consilierii în adicții lucrează în strânsă legături cu alte categorii profesionale care interacționează în activitatea lor curentă cu persoane potențial dependente de substanțe sau comportamente. Aceștia îi referă pe consumatori spre consilierul în adicții care își oferă serviciile de specialitate, urmând a oferi rapoarte de evaluare instituției / profesionistului care a făcut referirea. Este o relație bidirecțională cu scopul ajutării cât mai rapide și eficiente a persoanei cu probleme de abuz sau dependență și cu scopul eficientizării eforturilor tuturor celor implicați în proces.

De ex., consilierul de probațiune își îndrumă un client care e în supraveghere pentru șofat sub influența alcoolului / drogurilor către consilierea în adicții pentru că, în absența rezolvării probemei de consum, persoana supravegheatăe la mare risc de recidivă infracțională. Similar, un părinte aflat în supraveghere la protecția copilului, un pacient cu depresie sau afecțiuni hepatice, un angajat care ia bani din firmă pentru datoriile la jocurile de noroc vor trebui să își rezolve problemele de abuz sau dependență pentru a deveni părinți mai buni, pentru a depăși depresia sau pentru a-și trata steatoza.

9. GLOSAR

Grupurile de tip „A” – Anonimi (AA, Al-Anon, Alateen, CAA, CoDa, DMA, NA, FA, JA): Comunitãți anonime de grupuri care oferã un loc de întâlnire pentru persoanele dependente care au probleme comune. Aceste persoane recunosc nevoia de suport în menținerea programului de recuperare individual, pe mãsurã ce lucreazã cei 12 pași ai recuperãrii spirituale.

AA= Alcoolicii Anonimi: Comunitate de grupuri pentru cei care au o problemã cu consumul de alcool. Ei aleg sã nu mai bea și sã își ofere suport reciproc în aceastã chestiune.

NA = Narcoticii Anonimi: Comunitate de grupuri pentru dependenții de droguri, cum ar fi heroinã, cannabis, cocainã și alte droguri.

Al-Anon: Comunitate de grupuri pentru membrii familiei, prieteni și rude ai alcoolicilor și dependenților de droguri.

Alateen: Comunitate de grupuri pentru adolescenți proveniți din familii cu alcoolici sau dependenți de droguri. Aceste comunitãți de grupuri sunt pornite și conduse de membrii Al-Anon.

CAA / A.C.A./A.C.O.A = Copiii Adulți ai Alcoolicilor / Adult Children of Alcoholics: Comunitate de grupuri care ajutã persoanele adulte care au probleme în viațã din cauza faptului cã au fost influențați ăe perioada copilăriei de dependența unui părinte sau de alte disfuncționalități.

CoDa = Codependenții Anonimi: Comunitãți de grupuri de bãrbați și femei a cãror problemã comunã este incapacitatea de a menține o relație funcționalã și sãnãtoasã cu alți oameni.

DMA = Dependenții de Mâncare Anonimi: Comunitãți de grupuri al celor pentru care mâncatul a scãpat de sub control. Unii urmeazã chiar un program de exerciții intensiv.

Fumãtorii Anonimi: Comunitãți de grupuri pentru cei care au o problemã cu fumatul sau au o dependențã de nicotinã. Ei aleg sã nu fumeze și sã se ajute unii pe alții.

DSA = Dependenții de Sex Anonimi: Comunitãți de grupuri de bãrbați și femei care folosesc sexul compulsiv și care deseori folosesc pornografia pentru a se stimula.

Adicția: Orice comportament compulsiv, de obişnuiţă care limitează libertatea umană. Se caracterizează prin: a) preocupare faţă de drog (procurare, menţinere) b) toleranţă – nevoia de o doză mai mare pentru obţinerea aceluiaşi efect; c) simptome de sevraj la încetarea folosirii drogului; d) eşuarea sistemului de valori – persoana în cauză se autoamăgeşte, neagă, minte, ascunde, înşeală; e) pierderea puterii voinţei – conflict între dorinţa de a înceta vs. continuarea; f) deteriorare socială – a relațiilor interpersonale şi cu alte sisteme de suport social.

Alcool: Este numele comun al alcoolului etilic care este un drog depresiv continuu al sistemului nervos central, ca un anestezic general. Distruge terminațiile nervoase din cortexul frontal al creierului, fiind partea creierului care controleazã emoțiile. Este drogul cel mai folosit în societatea noastră. Este produs prin fermentaţia fructelor, legumelor sau grânelor, proces prin care carbohidraţii (zaharurile) din aceste plante sunt transformate în alcool etilic. Este folosit şi în scop medical ca anestezic local extern şi agent de sterilizare.               

Alcoolism: În 1956, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a afirmat că „alcoolismul este o boală tratabilă”, o boală care este foarte asemănătoare cu diabetul, cancerul sau chiar cu bolile cardiovasculare. „Poate fi identificat prin comportamentul de a consuma alcool şi de a avea probleme din această cauză. Aceste probleme vor fi urmate de eforturi eşuate de a controla cantităţile consumate fie prin moderare, fie prin abstinenţă. Pentru alcoolic, eforturile – din ce în ce mai mari - de a înceta consumul de alcool, de a controla cantitatea consumată şi efectele băutului sunt, de obicei, fără succes. Aceste încercări eşuate de control sau de moderare a consumului de alcool sunt caracteristica centrală a „alcoolismului” sau a „adicţiei de alcool”.

Abuz de substanțã: Consum inadecvat de substanţă care rezultã în degradarea fizicã, mentalã, emoționalã sau socialã a consumatorului. În acest stadiu persoana în cauză poate să mai aibă opţiunea de a alege dacă să mai bea sau nu, şi să se oprească din băut înainte ca dependenţa să se instaleze.

Amfetamine: Amine sintetice care au un efect stimulant asupra sistemului nervos central, îmbunătăţind atenţia şi capacitatea de efort fizic. Pe parcursul celui de-al doilea Război Mondial erau folosite pentru a-i menţine pe soldaţi în alertă. În anii 50’ şi 60’ erau folosite în scop medical, dar datorită efectelor secundare şi proprietăţilor adictive au fost retrase de pe piaţă fiind declarate droguri ilegale. Pe piaţa drogurilor sunt cunoscute sub diferite nume: “speed”, “wizz”, “Billy Wiz”

Barbiturice: Aceste droguri sunt depresive ale sistemului nervos central, cu efect similar ca al alcoolului și sunt derivați din acidul barbituric. Xanax sau Valium sunt prescrise de obicei pentru a scãdea anxietatea sau simptome de sevraj. Dependenţa se instalează în termen foarte scurt de la folosire iar dezintoxicarea necesită de cele mai multe ori spitalizarea.

Bãuturi alcoolice: Variate amestecuri de apă şi alcool etilic, cu tării diferite; de ex: ţuicã, vodcã, bere, vin, rachiu și alte bãuturi distilate.

Beția: Starea de intoxicaţie cu alcool caracterizată prin pierderea controlului. El/ea acționeazã în moduri sociale inacceptabile, nu respectã limitele morale și se rãnește pe el și pe ceilalți.

Cannabis: Un halucinogen sedativ ce conţine ca substanţă activ THC. Se prezintă în trei forme: frunze şi boboci uscaţi, cunoscute ca iarbă sau marijuana, ca răşină solidă (haşiş), sau sub formă de lichid preparat din flori sau răşină. Studiile arată că această substanţă determină tulburări ale memoriei de scurtă durată, simţ alterat al timpului şi inabilitatea de a îndeplini sarcini care necesită concentrare, reacţii rapide sau coordonare eficientă. Nu este o substanţă care să determine dependenţa fizică, dar consumul îndelungat duc la o dependenţă psihologică, care poate să afecteze persoanei în cauză funcţionarea mentală, emoţională, socială şi spirituală.

Cocainã: Un drog stimulent puternic al sistemului nervos central care interferează la nivelul neurotransmiţătorilor, accelerând activitatea cerebrală şi a sistemului circular şi respirator. Consumatorul se poate simţi foarte energic, cu o senzaţie de alertă a simţurilor, care se poate încheia cu atacuri de panică şi anxietate sau oboseală şi depresie. Dozele excesive pot cauza moarte prin infarct. Dependenţa se instalează în termen foarte scurt.

Conflict caracterologic:  Stresul emoțional cauzat atunci când, în mod repetat, comportamentul unei persoane contravine valorilor acestuia.

Consum inadecvat de substanțe: Orice consum care are efecte negative, precum cel din timpul sarcinii, de cãtre adolescenți sau vârstnici sau de cãtre cei cu interdicție medicalã fațã de acea substanțã.

Cronic: Caracteristica unei boli care aratã cã boala poate fi stopatã, dar nu complet vindecatã. Alcoolismul este o afecţiune cronică, asemănătoare diabetului, bolilor cardio-vasculare, tbc-ului sau altor boli similare. Tratamentul înseamnă urmarea indicaţiilor medicului şi orientarea spre un stil de viaţă sănătos, care îi permit pacientului afectat să se „recupereze” atât timp cât îşi menţine programul de recuperare recomandat. Dar diabeticul, la fel ca şi alcoolicul, nu este niciodată „vindecat”. Dacă vor relua consumul de dulciuri / alcool, vor avea aceleaşi probleme.

Codependențã: Se referă la un set de comportamente, compulsive, învăţate de membrii familiei pentru a supravieţui într-un mediu în care există multă durere emoţională şi stres. În familiile în care există probleme de alcoolism membrii familiei îşi vor asuma responsabilităţile pentru alcoolic, vor fi preocupaţi de controlul propriilor comportamente şi a celorlalţi contribuind în acest sens la întreţinerea dependenţei. Persoanele codependente îşi ignoră propriile nevoi ca urmare a contactului direct sau indirect cu un alcoolic, suferind cel mai adesea de diverse afecţiuni emoţionale şi fizice.

Confruntarea: a-i aduce pe oameni faţă în faţă cu realitatea atunci când percepem negare sau nesinceritate, mai ales când e o discrepanţă evidentă între 1) ceea ce spun ei şi percepţia ta asupra ceea ce experimentează; 2) ce spun acum şi ceea ce au spus anterior, 3) ce îţi spun în acest moment şi felul în care se comportă în viaţa de zi cu zi.

Congruent: Potrivirea comportamentului și expresiilor cu ceea ce simți.

Deziluzia/ Autoamăgire: De multe ori numitã negarea. Un mecanism de apãrare care te împiedicã sã vezi realitatea. E nevoie de ajutor din afarã pentru a trece de iluzia cã totul este bine. Orice alcoolic are credinţa greşită că poate, sau va putea să bea normal.

Îngrijirea continuã: Procesul prin care boala alcoolismului sau dependența de orice drog poate fi opritã:

1. Obținerea informațiilor despre boalã
2. Recunoașterea sau intervenția
3. Tratamentul
4. Post-curã

Controlul: A impune o restricţie sau a influenţa ceva sau pe cineva. În cadrul familiilor cu probleme de alcoolism, membrii familiei vor încerca să controleze ceea ce se întâmplă cu alcoolicul, de la băut la toate interacţiunile pe care acesta le are cu mediul înconjurător. Este disfuncţională pentru că toată atenţia este orientată spre alcoolic, devenind obsesia lor.

Heroina: Drog care face parte din clasa opiaceelor. Este un analgezic puternic care deprimă sistemul nervos central, producând un sentiment de relaxare, siguranţă şi bunăstare. Acest drog determină o puternică dependenţă fizică.  Cei mai mulţi dependenții de heroinã folosesc drogul pe cale IntraVenoasă (IV), fiind la mare risc de contaminare a virusului HIV.

Mecanisme de apãrare: Strategii de a face faţă unor situaţii dureroase la nivelul la care le putem suporta; ele pot fi negative atunci când ne protejează, îi ține pe ceilalți departe, sunt ca un zid care ne împiedică sã simţim sau sã îi lăsăm pe alți sã ne cunoascã adevãratele sentimente. Unele mecanisme defensive sunt: învinovãțirea, intelectualizarea, și evitarea, negarea, umorul.

Recuperare: Pentru o persoană dependentă de alcool sau droguri recuperarea se referă la „recâştigarea” abilităţilor de funcţionare în societate fără a mai depinde de alcool şi droguri, altfel spus, revenirea la funcţionarea normală în societate. Asta nu înseamnă însă că acea persoană a fost vindecată şi că poate să bea alcool în siguranţă. Pentru băutorul-problemă nu va fi niciodată sigur să folosească alcool, sub nici o formă, în nici un caz

Ruperea filmului: Pierderea memoriei datorate consumului unui drog, asemãnãtoare amneziei. Persoana la care „i se rupe filmul” pare normalã dar nu își poate aminti nimic din ceea ce s-a întâmplat în acel timp. Ruperea filmului e diferitã de leșin. Leșinul înseamnă pierderea cunoștinței datoritã efectelor depresive ale substanței chimice. Ruperea filmului, simptomele de sevraj, diaree și emoții scãpate de sub control, precum și toleranțã crescutã sau diminuatã fațã de un drog ce produce modificãri ale dispoziției, indicã o dependențã chimicã faţã de acel drog.

Spiritualitate: Se referă la credinţele fiecăruia despre ce e „bun” şi ce e „rău”, despre relaţia lui cu Dumnezeu şi despre el însuşi în legătură cu locul lui în Univers.

Toleranța: Capacitatea organismului de a metaboliza o substanţă, care la început se poate caracteriza (pentru alcool) printr-o creştere a cantităţii consumate pentru obţinerea efectelor dorite, dar cu timpul poate să scadă, efectul fiind acelaşi de la o cantitate mai scăzută de alcool. Acest lucru se explică prin faptul că ficatul se degenerează şi nu mai are capacitatea de a procesa la fel alcool.