Aproape de angajați - practici inovative la locul de muncă

Competiţia crescută pe piaţa muncii şi pe piaţa serviciilor/ bunurilor îi determină pe angajatori să fie tot mai atenți faţă de angajați şi faţă de modalităţile prin care să poată în același timp să își îmbunătățească productivitatea muncii, dar și să creeze un mediu de lucru cât mai sănătos şi progresist. Cea mai valoaroasă achiziție a oricărui manager, angajații, întâmpină diverse probleme de natură emoțională, de sănătate fizică şi mentală, conflicte interpersonale, crize financiare, probleme la locul de muncă, care le afectează productivitatea şi performanţa profesională. Înainte de orice, angajații sunt oameni, iar oamenii au astfel de probleme și dificultăți. Orice angajator care îşi doreşte un mediul de lucru sănătos va încerca să le rezolve înainte ca acestea să scape de sub control. Colegii de lucru devin deseori o a doua familie pentru cei mai mulți angajați, iar aceștia nu își lasă niciodată probleme personale acasă. Le aduc la locul de muncă. Așadar, este mult mai eficient să recunoaștem acest lucru și să intervenim atunci când o problemă se află în stadiul incipient, decât atunci când ea este scăpată de sub control şi determină efecte secundare nedorite nici de angajat, nici de angajator.

În SUA, peste 97 % din marile companii (cu peste 5000 de angajați) și 75% din companiile mici și mijlocii folosesc programe de asistare a angajaților[1]. Această practică a fost inițiată acum cca. 60 de ani, când angajatorii au recunoscut valoarea grupurilor de suport adresate celor care se confruntau cu probleme legate de abuzul de alcool. Și asta pentru că efectul negativ al abuzului de alcool asupra productivității era evident. Costurile adicției pentru angajatori a fost estimat la 81miliarde $/an” în 2017[2].  De asemenea, se estimează că impactul economic anual depășește 442 miliarde $ (include costuri medicale, legale etc.)”.[3]

În România, se estima că în anul 2010 costurile sociale ale alcoolui au fost de 155,8 miliarde €”[4], cauzate de decese premature, îngrijiri de sănătate, șomaj, absenteism.

Programele de asistare a angajaților (PAA) servesc companiile în mai multe direcții, de la oferirea de consultanță privind noi strategii și direcții de implementarea a serviciilor, până la asistarea individuală a angajaților și familiilor care se confruntă cu dificultăți personale. În mod obișnuit, PAA-ul se adresează unor nevoi specifice ale companiilor în vederea îmbunătățirii mediului de lucru și schimbării unor comportamente sau probleme de sănătate în companie. Problemele adresate de PAA sunt atât de variate, pe cât sunt oamenii de complecși.

Din experiența noastră clinică, dificultățile pe care le întâmpină angajatorii la locul de muncă sunt legate de consumul de alcool, jocuri de noroc, canabis, fumat, etnobotanice, aparținători cu simptome de depresie, anxietate etc.

Anumite comportamente sunt chiar acceptate şi promovate în societatea noastră, în toate mediile sociale şi profesionale (de ex., consumul de alcool). Majoritatea oamenilor se simt bine atunci când consumă alcool şi nu par să sufere consecințe din cauza lui. Un alt comportament care devine ușor acceptabil în societatea noastră este consumul de canabis în scop recreațional, acesta ajungând să se infiltreze la locul de muncă drept o modalitate de socializare sau creștere a creativității. Angajatorii fie nu cunosc acest fenomen, fie îl minimalizează în contextul balansului dintre câștiguri și pierderi -  pare să fie mai bine să ai un angajat care se simte bine, decât un angajat morocănos, fără chef de muncă.

Mit: Cei care sunt dependenți  de droguri nu au loc de muncă, sunt asistați social.

Adevăr: Cca. 80% dintre cei cu abuz de substanțe au loc de muncă.

Oricare ar fi „drogul”, în anumite situații, acest consum atrage după sine consecințe negative în viața personală şi profesională atât pentru consumator, dar și pentru cei apropiați.

Aceste consecinţe sunt de multe ori ignorate sau minimalizate atât de consumator, cât şi de anturaj, până când situaţia scapă complet de sub control. Dependenţa de alcool sau de orice substanţă se instalează treptat şi o persoană ajunge să aibă simptome vizibile abia în stadiul agravat al bolii (de ex., afecţiuni fizice şi mentale, diminuări ale capacităților neuro-cognitive, tulburări în funcţionarea normală a vieţii de zi cu zi etc.).

Ipostaza angajatorului sau a personalului de resurse umane care se ocupă de problemele angajatului poate deveni cu ușurință una de codependență. Altfel spus, și cei de la locul de muncă ajung să fie prinși în jocurile și manipulările celui care suferă de adicție. Iată câteva dintre comportamentele pe care le adoptă angajatorii și care pot să indice existenței unei probleme de abuz sau dependență de substanțe sau comportamente:

• Acordarea de împrumuturi angajatului pentru gestionarea problemelor financiare
• Învoiri nejustificate / concedii medicale repetate
• Reținerea salariului sau acordarea acestuia unui membru al familiei
• Acceptarea scuzelor și schimburi de ture pentru a-l ajuta pe angajat să-și revină de pe urmele consumului
• Petrecerea la locul de muncă a unui volum mai mare de timp de către angajator, pentru gestionarea activității sau verificării angajatului vizat
• Monitorizare a angajaților (teste, fiole etc)
• Înlocuirea frecventă a angajaților

Toate aceste acțiuni consumă timp, resurse financiare în mod direct, dar și indirect, prin scăderea productivității companiei. Costurile non-intervenției sunt estimate a fi de 10 ori mai mari decât tratamentul și intervenția timpurie.

În practică, stigma pare să fie deseori cea care reglementează acțiunea și non-acțiunea de la locul de muncă. Orice companie poate însă să implementeze politici și proceduri care să nu fie amenințătoare pentru angajați. Indiferent dacă vorbim de o companie cu un număr mic de angajați sau de companii mari, grija față de angajat este importantă de la bun început. În prevenirea și intervenția pe problematica adicțiilor, sprijinul total al managementului (de top și de mijloc) este absolut necesar pentru ca un program de acest gen să dea rezultate. Practic, vorbim despre schimbarea unor atitudini și obiceiuri de la locul de muncă.

Pasul cel mai important de depășit, mai ales din partea angajatorului este acela de a vorbi direct, deschis despre problemă, dar într-un mod în care să îi ofere angajatului și o soluție: „Știu că ai o problemă, vreau să te ajut să te tratezi. Eu nu pot să te ajut aici” și să urmeze trimiterea lui către consiliere: „Ai nevoie să mergi la un program specializat. Vreau să vorbești cu dl/dna....”

 Angajatul poate să ajungă să solicite ajutor fie din proprie inițiativă, fie la îndrumarea/recomandarea managementului, fie ca urmare a unor incidente la locul de muncă care au scos la iveală consumul de substanțe. Oricare ar fi calea, este important să se păstreze legătura cu specialiștii în adicții pentru a cunoaște recomandările acestora, activitățile în care va fi implicat angajatul, timpul alocat și costurile aferente. Uneori va fi nevoie de ajustarea programului de lucru al angajatului, însă de data aceasta pentru ca el să își rezolve cu adevărat problema și să ajungă la activitățile de recuperare planificate, și nu pentru managementul consecințelor consumului.

Neîncrederea și frica cea mai mare a angajatorilor este legată de posibilele recăderi ale angajatului, mai precis de reluarea consumului și de lipsa de complianță a angajatului față de recomandările terapeutice. Recăderea face parte din boală, iar recuperarea este un proces de durată și implică realizarea acelor schimbări necesare pentru ca persoana în cauză să învețe să trăiască fără a mai apela la substanțe psihotrope.

Păstrarea abstinenței și a schimbărilor realizate este direct proporțională cu participarea și implicarea în terapie. Este vorba, până la urmă, de o echitate între „investiția” personală și „profitul” obținut. Studiile arată că cei care participă săptămânal la grupul de suport, la 1 an după încheierea terapiei, au șanse duble de menținere a abstinenței, până la 86,4 %, față de cei care nu mai participă.

Revenirea la o viață normală are loc gradual, direct proporțional cu perioada în care a existat adicția activă, nu atât de repede pe cât am aștepta uneori, însă totul începe prin câștigarea abstinenței de la drogul de alegere.

Nu este o rușine să suferi de o boală, este o rușine să nu o tratezi!  Începe azi, nu mâine!

           de Claudia Varga, consilier în adicții

[1] Conform Employee Assistance Professionals Association (EAPA), cea mai mare companie de programe de asistare a angajaților din SUA. https://www.eapassn.org/faqs

[2] https://www.northboundtreatment.com/blog/addiction-costs-employers-81-billion-year/, 2017

[3] https://www.shatterproof.org/real-cost-substance-use-employers , 2020

[4] *https://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp-content/uploads/2018/06/ANALIZA-DE-S...